sunt atat de mica de usoara....sunt ca un desen de copil mic...plina de culori si de mazgalituri fara sens...sau fara interpretare...
nu am stiut niciodata sa iti vorbesc...nu am stiut sa iti spun ce vreau, ce ma doare...si stii, ironia e ca tu m-ai inteles...mi-ai gasit intotdeauna zambetul trist dintre toate celelalte...mi-ai gasit mana si sensul...mi-ai gasit inima...si ai ales sa ramai langa ea si sa o privesti...
cat de tare crezi ca o sa ma doara? mult? putin? acum nu pot raspunde...pentru ca inca imi esti pe piele si pe buze...inca iti aud cuvintele si inca mai tremur putin...probabil ca tu acum ajungi acasa :)
nu am voie sa ma prabusesc...nu nu nu! acum vreau doar sa iti multumesc pentru ca ai fost...pentru ca m-ai scos din cel mai adanc pesimism....pentru ca mi-ai redat fluturasii si speranta...mi-ai redat increderea in mine...mi-ai redat cumva libertatea pe care nu stiam niciodata ca o am....
iti promit ca de indata ce va incepe sa doara...voi gasi cuvinte mai frumoase pentru a povesti lumii despre tine...voi gasi cuvinte mai multe pentru povestea asta...iti promit.
iti mai promit ca intr-o zi o sa fii si mai mandru de mine...
te rog...in final...te rog...sa nu te razgandesti vreodata...sa nu ma revendici, sa nu ma chemi si sa nu ma vrei...te rog sa nu ma mai stii si sa nu ma mai afli...
pana la urma ne-am dus planul pana la capat...am reusit...in limitele umanului sa nu ne rupem sufletele in bucati ...am reusit cu brio sa NU fim fericiti...am reusit sa pastram secretul si jocul...am reusit sa pastram imposibilul si sa aruncam deoparte posibilul...
am reusit sa fim si, iubitule, cel mai bine am reusit sa NU fim!
nu am stiut niciodata sa iti vorbesc...nu am stiut sa iti spun ce vreau, ce ma doare...si stii, ironia e ca tu m-ai inteles...mi-ai gasit intotdeauna zambetul trist dintre toate celelalte...mi-ai gasit mana si sensul...mi-ai gasit inima...si ai ales sa ramai langa ea si sa o privesti...
cat de tare crezi ca o sa ma doara? mult? putin? acum nu pot raspunde...pentru ca inca imi esti pe piele si pe buze...inca iti aud cuvintele si inca mai tremur putin...probabil ca tu acum ajungi acasa :)
nu am voie sa ma prabusesc...nu nu nu! acum vreau doar sa iti multumesc pentru ca ai fost...pentru ca m-ai scos din cel mai adanc pesimism....pentru ca mi-ai redat fluturasii si speranta...mi-ai redat increderea in mine...mi-ai redat cumva libertatea pe care nu stiam niciodata ca o am....
iti promit ca de indata ce va incepe sa doara...voi gasi cuvinte mai frumoase pentru a povesti lumii despre tine...voi gasi cuvinte mai multe pentru povestea asta...iti promit.
iti mai promit ca intr-o zi o sa fii si mai mandru de mine...
te rog...in final...te rog...sa nu te razgandesti vreodata...sa nu ma revendici, sa nu ma chemi si sa nu ma vrei...te rog sa nu ma mai stii si sa nu ma mai afli...
pana la urma ne-am dus planul pana la capat...am reusit...in limitele umanului sa nu ne rupem sufletele in bucati ...am reusit cu brio sa NU fim fericiti...am reusit sa pastram secretul si jocul...am reusit sa pastram imposibilul si sa aruncam deoparte posibilul...
am reusit sa fim si, iubitule, cel mai bine am reusit sa NU fim!
