zile mai bune...zilele pe care cred ca le asteptam in perioada in care habar nu aveam cum sa mi le imaginez...
si stii ce e cel mai bun la zilele astea? ca rad...ca ma emotionez...ca sper...ca am incredere...si...am incredere...da, de doua ori...de o suta de ori...am incredere in mine, am incredere in oameni si am incredere ca va fi bine...
schimbarea asta e ca o mana puternica si mare si calda...care ma trage afara din containerul puturos al depresiei;
am intrat intr-o cutie noua unde eu imi folosesc toate simturile ...si, cel mai important, unde oamenii prezenti isi folosesc toate simturile... a fost putin ciudat, putin emotionant si putin incomod pe undeva...sa vad oameni care ma asculta, ma intreaba, ma cred si, pe undeva, ma admira...
e atat de frumos...in jur miroase a primavara si a prietenie....miroase a rasete si a seri lungi..miroase a munca dorita si rasplatita...
incet incet invat dansul...simt muzica si gust libertatea ca un puscarias iesit dupa ani si ani din cusca rece si neagra...simt ca ritmul ma prinde si vibrez usor usor...zambesc...si pentru prima data pentru mult, mult, atat de mult timp...ma culc seara doar din dorinta de a ma trezi cat mai curand de dimineata pentru o noua zi...

lucrurile se schimba...se schimba usor...si imi doresc sa mai schimb si sa ma mai schimb...as mai taia de pe lista...sau as arunca lista de tot...pentru a-i face loc alteia...fresh...curata...
unii oameni raman in urma pentru ca pentru prima data am curajul sa ii las ....unii oameni raman in urma pentru ca nu au curajul sa mearga in pasul meu...iar pe altii ii voi ajunge eu din urma...

e o seara frumoasa....cu pleoape obosite dar obraznice...cu doua reusite care mi-au intarit picioarele si mi le-au infipt in pamant...e o seara in care am chef sa ma plimb pana departe si inapoi....

dimineata devreme. martie 1. martisor sau asa ceva. 
dimineata devreme. mrtie. au trecut 14 luni.
dimineata devreme. primavara. primavara mea.

sunt rare zilele in care imi doresc sa trag linie si sa recapitulez ultima bucata de ... mine. sunt rare momentele in care vantul din capul meu se opreste, frunzele se aseaza pe unde apuca, zgomotele inceteaza si am timp sa ma ascult. 
in toate astea 14 luni...scopul a fost unul! in tot timpul asta am luptat pentru un singur lucru....pentru dimineata urmatoare...pentru dorinta de a ma trezi inca o zi...pentru a ma indragosti din nou de mine...si pentru a investi intr-o noua varianta a mea. 

a fost obositor si dureros...am zacut zile in sir in pat...am suferit ca la 15 ani...si am iubit la fel de mult. au trecut prin mine, fara filtru, toate sentimentele aparute in cale...si au ramas prinse, ca prin minune, cele mai frumoase. 
am pus deoparte oameni, mai multi decat bani...si in zilele negre am cules recolta...si daca as putea, i-as decora pe toti cei care m-au prins, m-au strans si m-au salvat atunci cand cadeam atat de rapid, incat sunetul pocniturii finale devenise o consolare. si in primul rand m-as decora pe mine pentru ca orbeste sau nu, norocoasa sau nu, indrazneata sau nu, i-am ales, i-am asteptat si i-am invitat in locul in care nu ar trebui sa intre multa lume. da, sufletul. 

dimineata tarziu. 1 martie. soare
dimineata frumoasa. primavara. cafea
dimineata. dorinta. fericire :)
iubesc! 

E greu sa gasesc cuvintele potrivite acum, pentru un concept pe care l-am inteles si asimilat destul de greu...dar am ajuns la concluzia ca e o cale foarte lunga pana la punctul care ne va convinge ca de fapt suntem complet singuri. De aici inainte incepe lupta cea mai interesanta...accepti asta si schimbi regulile? Sau fugi si cauti suplimente umane pentru o viata impartita in procente?

Periodic ma opresc si ma intreb...pot sa iau singura initiativa? Pot sa ma bucur singura de un lucru? Pot sa petrec sarbatorile singura? Pot sa fiu ok social...singura? Pot sa nu o iau razna...singura? Amaraciunea singuratatii nu e data de conotatiile sociale, nici de plictiseala sau tristete....de frustrari sau nevoia de comunicare. Ci de greutatea de a trai tu cu tine...de a te analiza ca om, animal, spirit si copil....greutatea de a te acuza, corecta si achita de greseli... E atat de greu sa iti definesti macar o latura, o caracteristica sau un sentiment, sa fi trecut toate testele si sa fii sigur si dimineata si seara si la betie si in depresie....ca ai raspunsul corect si ca nimic nu iti va schimba parerea despre tine. 

As vrea sa invat sa fiu singura....sa stiu cum sa gatesc putere, cum sa caut putere si cum sa o consum. Sa ma hranesc, sa ma amuz, sa ma controlez si sa dansez...singura. As vrea sa invat ca sunt singura si as vrea sa invat sa nu mai depind deloc de oameni. Cred ca doar atunci voi intelege ce e libertatea si poate chiar fericirea. Pana atunci fur momente si evadez putin in mine. 

Pana acum daca ma intreba cineva ce este libertatea...mi-as fi prins gandurile in niste clisee...adevarate, de altfel. Libertatea se saruta frantuzeste si miseleste de multe ori cu compromisul din dorinta de a ii proteja pe cei din jur...sau din dorinta de a ne proteja pe noi de un adevar, de un tipat sau de o perioada relativa de sentimente negative.
Atunci cand cei din jur sunt constienti de puterea pe care o au asupra ta...putere pe care, plus sau minus o eprubeta de hormoni, tu le-ai acordat-o in timp....atunci cand cei din jur pun degetele sau sting tigara  pe punctele tale sensibile...apare o problema! In functie de relatia cu sursele de caldura din jur...poti decide urmatoarea miscare...si ce vreau eu sa zic de fapt...e ca de foarte putin ori zicem...sau de si mai putine ori...nu mai zicem.  
Atunci cand un om drag pune conditii, mai ales atunci cand e perfect constient ca depinzi de el....se intampla sa stea cu gura cascata si cu coltii luciosi pregatit sa muste din libertatea ta. Pentru ca de fiecare data cand accepti conditia, santajul, moftul sau flegma...iti donezi singur, de buna voie, complet tamp si candidat la ghilotina....libertatea ta. De fiecare data cand inchizi ochii, gura sau urechile...de fiecare data cand accepti sa nu tragi jaluzelele doar ca sa mai fie putin soare....de fiecare data cand faci un compromis...iti compromiti libertatea.
Si stii ce cred ca e mai trist? Cred ca libertatea se epuizeaza mai rapid decat timpul. Pe masura ce ne ancoram in viata, munci, oameni, promisiuni, ani in buletin, verighete  si datorii...se duce si libertatea...dar cred ca de doua ori mai repede.  Toate toanele pubertatii, toti hormonii adolescentei  si toti covrigii din studentie...au avut un singur scop...castigarea libertatii si a independentei. Si te trezesti intr-o seara...ca vine un om care crede ca imparte aceeasi libertate cu tine...si iti spune sa....
Well...

oamenii slabi au slabiciuni? sau oamenii puternici? 
cand vorbesc de slabiciuni imi vin in minte atat de multe intrebari cu infinite variante de raspuns...

nu stiu daca slabiciunile ne fac mai umani sau mai lasi....daca sunt niste scuze simpatice pentru lipsa de vointa sau un rasfat pe care mi-l ofer atunci cand decid ca ar fi cazul sa ma simt bine...

cand slabiciunile se transforma in vicii sau in obsesii....cand slabiciunile te fac slab si incep sa te macine ca fiinta...
cand incerci sa iti recunosti slabiciunile incepi sa te temi, iar cand ai vrea sa i le spui celui de langa tine, le transformi in pacate sau in vinovatii gratuite...

- o tigara aprinsa va defini intotdeauna o slabiciune fabuloasa de-a mea....dincolo de viciu si dependenta...imi amintesc cuvintele cuiva "prefer ca un barbat sa miroasa a alcool si tigari decat a lapte"... o tigara aprinsa defineste intotdeauna o stare si parfumeaza intotdeauna o stare... m-as putea indragosti de un om doar dupa stilul in care fumeaza... imi amintesc aroma pachetului de Assos al matusii mele si mirosul unei tigari proaspat aprinse in mana ei... nu imi imaginez un concert bun fara fum de tigara si nu imi va iesi niciodata din minte sunetul tigarii care se stinge....

- alcoolul...licoarea care uneste oamenii... de cate ori nu ai stat si tu cu familia la masa in jurul unei sticle de vin? si nu vorbesc de vinul sofisticat din sticle curate...ci de vinul din butoiul bunicului, tras cu furtunul si baut in pahare de toate marimile si culorile...dupa varsta si importanta fiecarui membru din familie...si era iarna si era foc si era cald si era atat de bine......... da, alcoolul care insoteste nopti lungi de jocuri intre prieteni siiubiti...nopti atat de lungi si calde de vara...berea rece, spritul intepator sau shotul de tequilla..... 50 de whisky fara gheata, va rog! sau un martini dry!...da....cu o maslina sa fie! .... ah...cati oameni imi vin in minte acum! voi acuza si voi judeca si voi dispretui intotdeauna un om care nu stie sa bea si nu stie sa aprecieze cultura si valoarea anumitor bauturi...

- Tu...slabiciunea mea de dimineata si slabiciunea mea de somn linistit...slabiciunea mea de viata lunga si de copii frumosi... tu m-ai vindecat de tot ce am patit si de tot ce mi-am gresit....Tu....strainul perfect, amantul perfect si cel mai reusit partener de cafea... Tu...cel care a facut regulile jocului si a trisat in timp ce le scria....cel ce mi-a furat ochii si rusinea....cel ce mi-ai oferit cel mai frumos albastru... vreau ca Tu sa fii ultima mea slabiciune...si prima ...

cand te incearca sentimente ciudate si simti asa ca norii si trecutul si aerul si sunetele te apasa greu de tot...se lasa pe umeri...iti intra in rucsac...te trag de maini in jos....iti pun piedica si rad sadic pe seama ta....cand vezi cat de mic esti si cat de departe de tot ce ai crezut dimineata ca esti...vrei sa iti lasi capul pe ceva...sau pe cineva...daca e sa fim sinceri...si...

azi ascultam o piesa...poate de dragoste...poate de tristete...poate de oameni...si auzeam asa printre ganduri cuvinte...despre cascade de apa, despre somn sub stele, despre promisiuni si vise...despre despartiri asumate sau nu...si atunci mi-am dat seama de un lucru...

ca am avut toate aceste lucruri in cea mai pura si sincera forma din cate exista...mi-am dat seama ca le-am trait si ca ele m-au format...si jur...ca n-as fi fost acum aici...si cu bucurie in suflet...nu cu resemnare...ci cu multa dragoste si in sfarsit...cu multa recunostinta...vreau sa ii dedic aniversarea mea de un sfert de secol...tatalui meu...
tata...
- pentru ca tu mi-ai dat sa mananc prima data nuci...
- pentru ca ai stat seara de seara si ai facut temele cu mine...si cand nu ai stat am plans...
- pentru ca tu m-ai invatat cele mai frumoase poezii din lume si pentru ca imi citeai povesti si pentru ca la 3 ani recitam "Iarna pe ulita" si tu radeai mandru...
- pentru ca am cunoscut tot universul cu tine de mana si pentru ca m-ai invatat drumul spre casa...
- pentru ca nu stiu istorie si pentru ca tu stii...
- pentru ca te-ai imbolnavit atunci cand eu invatam litera R in clasa I...si nu am inteles in ziua aia de ce nu pot sa scriu urata aia de litera...
- si pentru ca veneam la tine la spital si imi opreai portia ta de orez cu lapte...
- pentru ca esti un om atat de frumos si de calm...pentru ca stii sa taci si sa intelegi...pentru ca poti sa faci orice...si pentru ca langa tine eu sunt mereu mica...si tu esti mereu urias...
- pentru ca tu mi-ai aratat prima data stelele...era noapte si era cald...era liniste si se auzeau greierii...si tu imi aratai luceafarul...si carul mare...
- pentru ca tu m-ai invatat ca totul e posibil si mi-ai transformat copilaria intr-un univers al imaginatiei mele...
- pentru ca nu ai avut niciodata puterea sa spui nu...si pentru ca asta e dragste pana la urma...
- pentru ca mi-ai spus ca animalele au suflet si pentru ca ai dat viata oricarui obiect sau idei...si pentru ca mi-ai spus mereu ca sunt frumoasa
- pentru ca ai trecut prin mai multe incercari decat toti cunoscutii mei...si cunoscutii lor la un loc...si ai trecut peste ele razand...mereu razand...si o singura data cu lacrimi in ochi
- pentru ca tu esti singurul om din lume care nu ma goneste si pentru ca nu m-ai privit niciodata urat...chiar si in cele mai mari certuri...pe fata ta se citea indoiala...nu rautatea...
- pentru ca era iarna...si ai stat o 3 ore la coada sa imi cumperi masline...desi nu stiam ce inseamna...
- pentru ca iti plac atat de tare dulciurile...
- pentru ca era o alta iarna...si am facut 5 drumuri pana peste 5 strazi sa cumparam portocale...
- pentru ca in fiecare an am cumparat bradul de craciun cu tine...si pentru ca l-am impodobit amandoi ca doi copii si ma certai daca nu puneam suficiente bomboane de pom...
- pentru ca in fiecare an de sarbatori imi puneai colinde la pick-up 
- pentru ca tu m-ai indemnat sa merg cu colindul si erai mandru de mine...
- pentru ca m-ai plimbat cu sania...si cu masina...si pentru ca furai caruta si mergeam sa ne plimbam pe camp cand bunicul dormea...
- pentru ca ai montat cortul pe ploaie...si m-ai lasat sa adorm...apoi m-ai dus in camera la caldura...
- pentru ca m-ai dus la pescuit fara sa anunti si mama a sunat la toate rudele si la politie...
- pentru ca pastrai banii de bilet si mi-i dadeai sa imi iau inghetata...
- pentru ca in cel mai important moment al vietii mele...m-ai sustinut si mi-ai spus sa nu privesc inapoi...
.........pentru mii si mii de alte lucruri...si pentru ca ai stiut mereu cum sa o impaci pe mama si sa ai grija de ea...pentru ca sunteti cei mai veseli si mai furmosi parinti...va iubesc si va multumesc ca mi-ati oferit cei mai frumosi 25 de ani si cel mai frumos suflet...
tata...P.S.  ;)