 sunt atat de mica de usoara....sunt ca un desen de copil mic...plina de culori si de mazgalituri fara sens...sau fara interpretare... nu am stiut niciodata sa iti vorbesc...nu am stiut sa iti spun ce vreau, ce ma doare...si stii, ironia e ca tu m-ai inteles...mi-ai gasit intotdeauna zambetul trist dintre toate celelalte...mi-ai gasit mana si sensul...mi-ai gasit inima...si ai ales sa ramai langa ea si sa o privesti... cat de tare crezi ca o sa ma doara? mult? putin? acum nu pot raspunde...pentru ca inca imi esti pe piele si pe buze...inca iti aud cuvintele si inca mai tremur putin...probabil ca tu acum ajungi acasa :) nu am voie sa ma prabusesc...nu nu nu! acum vreau doar sa iti multumesc pentru ca ai fost...pentru ca m-ai scos din cel mai adanc pesimism....pentru ca mi-ai redat fluturasii si speranta...mi-ai redat increderea in mine...mi-ai redat cumva libertatea pe care nu stiam niciodata ca o am.... iti promit ca de indata ce va incepe sa doara...voi gasi cuvinte mai frumoase pentru a povesti lumii despre tine...voi gasi cuvinte mai multe pentru povestea asta...iti promit. iti mai promit ca intr-o zi o sa fii si mai mandru de mine... te rog...in final...te rog...sa nu te razgandesti vreodata...sa nu ma revendici, sa nu ma chemi si sa nu ma vrei...te rog sa nu ma mai stii si sa nu ma mai afli... pana la urma ne-am dus planul pana la capat...am reusit...in limitele umanului sa nu ne rupem sufletele in bucati ...am reusit cu brio sa NU fim fericiti...am reusit sa pastram secretul si jocul...am reusit sa pastram imposibilul si sa aruncam deoparte posibilul... am reusit sa fim si, iubitule, cel mai bine am reusit sa NU fim!  Da-mi cuvintele inapoi! Acum! Le vreau, te rog! Nu mi le lua si pe ele, nu, nu cuvintele! Mi-ai luat toate tristetile si toate pastilele de depresie, mi-ai luat mainile si sufletul, mi-ai luat vara si marea si mi-ai mai luat si neincrederea.
Mi-ai luat siguranta ca nu voi mai iubi si nesiguranta ca tu esti acela...mi-ai luat cafeaua si minciuna...dar te rog, nu imi mai lua cuvintele. E iarna si nu imi e frig....am haine pe mine si nu le simt...esti magicianul care zambeste si ma impietreste...si caut , precum actorii urcati prima data pe scena, punctul ala mort in care sa ma uit si sa iti recit toate replicile pe care le-am repetat de mii de ori acasa, pe strada...peste tot... Aseara ai vorbit de dragoste si de suferinta...si eu tot impietrita eram...ai vorbit de minunile pe care le-as putea face si de toate lucrurile mari pe care eu le am si tu nu...ai pus pe masa tot ce era evident si tot ce era mai dureros si frumos...si eu am varsat berea peste ele... Stii visele alea idioate in care vrei sa tipi cu toata puterea si nu poti? Stii cand erai copil si ti se facea sete...si te mai jucai...si iti era si mai sete....si ai fi facut orice pentru un pahar de apa? Ei bine, dragule...asa sunt eu cu tine...ma sufoc, ma usuc, ma doare...dar tot nu pot sa iti spun, sa iti raspund, sa te intreb. Si nu, nu e cum crezi tu. Nu e o dragoste rationala...nu ratiunea ma face sa tac si sa stau cuminte cu gandul la tine. Nu ratiunea ma inhiba si ma macina. Nu ratiunea ma aduce mereu la tine. Stii, nu m-a acuzat nimeni vreodata ca as fi o persoana rationala. M-ai privit jucandu-ma de atatea ori, m-ai privit dansand si razand in hohote... M-ai privit privindu-te si iubindu-te...si inca mai crezi ca e vreun pic de ratiune in ceea ce fac? Stii ce e? E nebunie pura. Da, e nebunia de a crede ca nu imi vei aduce niciodata nimic rau...e nebunia de a crede si de a te crede...e nebunia cea care imi da putere si energie sa lupt cu mine si cu tine...pentru ca iubite, daca am fi "noi", nu ati mai fi voi, si cu siguranta, nu as mai fi Eu!  sufla-mi usor peste frunte aerul tau...fumul de tigara si caldura...sufla-mi incredere...sufla-mi putin din tine...
lasa-ti degetul asupra mea...plimba-l peste buze...peste sarut...peste mine si peste tot...coboara din nou prosopul atat de lin cum doar tu stii...transforma prosopul mare in emotii si tremur...fa-ma sa ma simt iar noua si timida ...fa-ma sa imi fie teama de sarutul tau si sa il aman iar si iar...sa il apropii si sa il fur si sa fug cu el departe in asternut... lasa-ma sa te iubesc asa cum stiu...sa iti gust tacerea si sa iti ador privirea...lasa-ma sa te am... fug de tine cu toata puterea mea....imi doresc sa merg la capatul lumii si sa ma las acolo... lasa-ma sa te uit...incet incat....cate un zambet pe zi...cate un cuvant pe zi....si cand te-as termina de uitat...te-as intalni la coltul strazii si ....gata... iti sunt joc si alb...iti sunt bucurie si nou...si te imbat mereu...mereu...te ametesc si te indoiesc imi esti suflet si albastru...imi esti viata si dorinta...si ma imbeti mereu....ma ametesti si stii....stii cat de grea e mahmureala?  stii...asta vara cand am fost la mare am luat o sticluta de apa sarata...am gasit-o zilele astea si am hotarat sa pun povestea noastra in ea...sa stea in apa sarata...sa nu se strice niciodata. Stii...cam asta e...povestea noastra trebuie sa stea...in loc...
mi-ar fi placut sa dam mana si sa ne spunem ceva...mi-ar fi placut sa iti aprind o tigara intinsa cu capul pe piciorul tau...sa ne povestim tristetile si jocurile... - sa te mai trezesti macar o data in patul meu si sa crezi ca esti la mare... - sa mai stam o data ghemuiti pe balcon si sa imi spui cati ani ai... - sa imi povestesti despre tine si despre oameni...sa fii rau si bun...uman si inger... - sa mai tac macar o data cu tine... Nu te-am cerut si nu ti-am cerut niciodata nimic...a fost pactul nostru secret...nu te-am intrebat...si stii...cu tine nu mi-a fost niciodata frica... si nici sete... Vrei sa stii ce pun in sticluta cu apa sarata? Iti pun zambetul si ochii albastri, iti pun ultima bucata de nebunie in care eu am crezut mai mult decat tine....mai pun noptile si diminetile...tot fumul tigarilor noastre si toate cafelele baute in pat sau pe trepte. Mai pun curajul pe care mi l-ai dat si viata pe care mi-ai redat-o. Ar mai fi cateva cuvinte sincere pe care le-ai pierdut pe drum....si multe dorinte sincere pe care le-am privit amandoi. Stii ce nu intra in apa marii din sticluta mea? ...tristetea si nesiguranta...compromisul si resemnarea...lenea si frica... ...nu intra planurile noastre de viitor...nu intra gandul la ce ar fi putut sa fie...nu intra gandul ca poate am fi avut copiii cu cei mai frumosi ochi din lume :) ...si oricat as vrea...nu intra fluturii care mi-au colorat simturile si ti-au semnalat prezenta...nu vor sa intre...ei spun ca rezista aici in toamna si in ploaie si ca au incredere in fericire si in povesti...deh, fluturi...n-au creier cu care sa inteleaga lucrurile alea materiale pe care tu le intelegi atat de bine... Ii mai tin o vreme si de nu se potolesc ii trimit la tine...cred ca ai nevoie de ei mai mult decat am eu :) As putea sa iti scriu zile in sir...mii de cuvinte pe care iti va fi teama sa le citesti...vezi...n-ai de ce sa te temi...pana acum nu ti-am spus niciodata "te iubesc". Dar iti spun altceva...iti spun ca stiu raspunsurile la toate intrebarile...si stiu solutiile...da, le stiu. Suntem copii, am stabilit asta deja...si stim amandoi cat ne displacea atunci cand ne chemau parintii acasa din cea mai nebuna joaca tarzie...da...asta am fost noi...o joaca tarzie...si acum fugi...e vremea ta sa fii parinte si sa iti chemi copiii acasa....sau...nu stiu...e vremea ta sa asculti de un parinte care te cheama acasa de la joaca...nu stiu... Dar stiu ca eu sunt devreme si tu esti tarziu...  Iti vad tigara din scrumiera si as vrea sa te gust...
buzele imi sunt uscate de pielea ta fina si tare... e fum si e scrum si esti... si eu sunt...intinsa pe jos...pe pat...intinsa langa gandul ca fericirea e mai scurta decat ghimpele trandafirului pe care l-am pus cu atata grija in vaza... esti obraznic...eu rad...sunt cuminte...te ating si fug...ma atingi si tremur...ma intristez...ma intrebi...nu iti raspund...imi sclipesc ochii si tu crezi ca plang...te sarut si ma gandesc la taxiul nemilos care mi te va lua in cateva ore... hai inapoi...  mi-ar placea sa imi petrec toamna cu tine si daca ne iese...sa vina iarna si sa lasam 4 urme pe zapada...
tot frigul ce are sa vina l-as imparti cu tine si mi-as lega manusa de a ta pana spre primavara cand vom putea iesi goi pe balcon... nu as cere niciodata a doua patura si nu te-as lasa singur nicio tristete... imi e teama de tine si imi e atat de groaza de mine...stiu ca m-as pierde din nou si stiu ca m-as pierde de tot daca nu ai mai pleca... ma surprinzi si ma legi de maini uneori...ma indemni sa ma intorc de-ndata ce am iesit pe usa...ma transformi cand prind forma si ma privesti cand prind curaj... uneori nu esti...nu esti deloc...nu esti cu mine...nu esti nici aici, nici acolo...si ti-as spune ca nici nu vei fi...ca nu vreau sa fii sau sa mai fii... uneori ti-as rupe gulerul de la camasa cu adevarul de care te temi atat de tare... ti-as construi o bula de sapun in care sa te inchid sa fii fericit...sa fii cum vrei sa fii...sa fii acolo unde vrei fara sa stie nimeni...te-as inchide in ea si te-as trimite departe....si te-as astepta cuminte sa vii inapoi... ti-as da din nebunia mea...si din durerea mea...as face schimb de privire cu tine...sa vad ce vezi tu si sa intelegi ce vad eu cand te privesc... ti-as da creioanele colorate si te-as lasa sa imi colorezi sufletul...iar eu ti-as contura fericirea cu un creion dermatograf...  ...te-as acuza si ar fi atat de simplu...
te-as acuza de o simplitate atat de confortabila... te-as acuza de un suflet frumos de tot... te-as acuza de nopti prea scurte... te-as acuza de sinceritate...te-as acuza de zambete prea multe si de ochi prea indrazneti... si te-as mai acuza de joc! te-as pedepsi... cu multe pahare de vin... cu multe ploi parfumate... cu mari si trenuri si cabane... cu ziare si cafele mute... cu muzica mea si cu muzica ta... cu o viata de aburi si joc si alb... dar...vezi tu... nu stiu sa astept... nu mai stiu nici macar sa cred nu stiu sa iti spun pana unde ma duce fericirea pe care o tii atat de stransa in pumn nu stiu sa iti spun unde e greseala si unde e dreptul de a alege nu stiu daca esti bine sau esti fum nu stiu care e plata si care e rasplata si nu stiu deloc unde sa merg sa te caut nu stiu cine esti... nu stiu in ce crezi si cum dormi cand esti copil nu stiu ce te doare si care iti e leacul nu stiu sa te intreb si ...nu pot sa iti raspund. |
bloG N'Roll
