stii...asta vara cand am fost la mare am luat o sticluta de apa sarata...am gasit-o zilele astea si am hotarat sa pun povestea noastra in ea...sa stea in apa sarata...sa nu se strice niciodata. Stii...cam asta e...povestea noastra trebuie sa stea...in loc...
mi-ar fi placut sa dam mana si sa ne spunem ceva...mi-ar fi placut sa iti aprind o tigara intinsa cu capul pe piciorul tau...sa ne povestim tristetile si jocurile...
- sa te mai trezesti macar o data in patul meu si sa crezi ca esti la mare...
- sa mai stam o data ghemuiti pe balcon si sa imi spui cati ani ai...
- sa imi povestesti despre tine si despre oameni...sa fii rau si bun...uman si inger...
- sa mai tac macar o data cu tine...
Nu te-am cerut si nu ti-am cerut niciodata nimic...a fost pactul nostru secret...nu te-am intrebat...si stii...cu tine nu mi-a fost niciodata frica... si nici sete...
Vrei sa stii ce pun in sticluta cu apa sarata?
Iti pun zambetul si ochii albastri, iti pun ultima bucata de nebunie in care eu am crezut mai mult decat tine....mai pun noptile si diminetile...tot fumul tigarilor noastre si toate cafelele baute in pat sau pe trepte. Mai pun curajul pe care mi l-ai dat si viata pe care mi-ai redat-o. Ar mai fi cateva cuvinte sincere pe care le-ai pierdut pe drum....si multe dorinte sincere pe care le-am privit amandoi.
Stii ce nu intra in apa marii din sticluta mea?
...tristetea si nesiguranta...compromisul si resemnarea...lenea si frica...
...nu intra planurile noastre de viitor...nu intra gandul la ce ar fi putut sa fie...nu intra gandul ca poate am fi avut copiii cu cei mai frumosi ochi din lume :)
...si oricat as vrea...nu intra fluturii care mi-au colorat simturile si ti-au semnalat prezenta...nu vor sa intre...ei spun ca rezista aici in toamna si in ploaie si ca au incredere in fericire si in povesti...deh, fluturi...n-au creier cu care sa inteleaga lucrurile alea materiale pe care tu le intelegi atat de bine... Ii mai tin o vreme si de nu se potolesc ii trimit la tine...cred ca ai nevoie de ei mai mult decat am eu :)
As putea sa iti scriu zile in sir...mii de cuvinte pe care iti va fi teama sa le citesti...vezi...n-ai de ce sa te temi...pana acum nu ti-am spus niciodata "te iubesc". Dar iti spun altceva...iti spun ca stiu raspunsurile la toate intrebarile...si stiu solutiile...da, le stiu.
Suntem copii, am stabilit asta deja...si stim amandoi cat ne displacea atunci cand ne chemau parintii acasa din cea mai nebuna joaca tarzie...da...asta am fost noi...o joaca tarzie...si acum fugi...e vremea ta sa fii parinte si sa iti chemi copiii acasa....sau...nu stiu...e vremea ta sa asculti de un parinte care te cheama acasa de la joaca...nu stiu...
Dar stiu ca eu sunt devreme si tu esti tarziu...
mi-ar fi placut sa dam mana si sa ne spunem ceva...mi-ar fi placut sa iti aprind o tigara intinsa cu capul pe piciorul tau...sa ne povestim tristetile si jocurile...
- sa te mai trezesti macar o data in patul meu si sa crezi ca esti la mare...
- sa mai stam o data ghemuiti pe balcon si sa imi spui cati ani ai...
- sa imi povestesti despre tine si despre oameni...sa fii rau si bun...uman si inger...
- sa mai tac macar o data cu tine...
Nu te-am cerut si nu ti-am cerut niciodata nimic...a fost pactul nostru secret...nu te-am intrebat...si stii...cu tine nu mi-a fost niciodata frica... si nici sete...
Vrei sa stii ce pun in sticluta cu apa sarata?
Iti pun zambetul si ochii albastri, iti pun ultima bucata de nebunie in care eu am crezut mai mult decat tine....mai pun noptile si diminetile...tot fumul tigarilor noastre si toate cafelele baute in pat sau pe trepte. Mai pun curajul pe care mi l-ai dat si viata pe care mi-ai redat-o. Ar mai fi cateva cuvinte sincere pe care le-ai pierdut pe drum....si multe dorinte sincere pe care le-am privit amandoi.
Stii ce nu intra in apa marii din sticluta mea?
...tristetea si nesiguranta...compromisul si resemnarea...lenea si frica...
...nu intra planurile noastre de viitor...nu intra gandul la ce ar fi putut sa fie...nu intra gandul ca poate am fi avut copiii cu cei mai frumosi ochi din lume :)
...si oricat as vrea...nu intra fluturii care mi-au colorat simturile si ti-au semnalat prezenta...nu vor sa intre...ei spun ca rezista aici in toamna si in ploaie si ca au incredere in fericire si in povesti...deh, fluturi...n-au creier cu care sa inteleaga lucrurile alea materiale pe care tu le intelegi atat de bine... Ii mai tin o vreme si de nu se potolesc ii trimit la tine...cred ca ai nevoie de ei mai mult decat am eu :)
As putea sa iti scriu zile in sir...mii de cuvinte pe care iti va fi teama sa le citesti...vezi...n-ai de ce sa te temi...pana acum nu ti-am spus niciodata "te iubesc". Dar iti spun altceva...iti spun ca stiu raspunsurile la toate intrebarile...si stiu solutiile...da, le stiu.
Suntem copii, am stabilit asta deja...si stim amandoi cat ne displacea atunci cand ne chemau parintii acasa din cea mai nebuna joaca tarzie...da...asta am fost noi...o joaca tarzie...si acum fugi...e vremea ta sa fii parinte si sa iti chemi copiii acasa....sau...nu stiu...e vremea ta sa asculti de un parinte care te cheama acasa de la joaca...nu stiu...
Dar stiu ca eu sunt devreme si tu esti tarziu...
