cand ploua si iubirile prezente se dizolva….
sau se amplifica…
unele se spala cu apa de ploaie…
altele devin apa de ploaie…
altele se ascund de apa si de stropi si de intunecime si nu vor decat soare si siguranta….
altele care tremura pe muzici speciale…
sau banale…
altele care se nasc si isi doresc sa guste ploaia…
si altele care vor veni…
mai des sau mai rar decat ploaia….
cand ploua si iubirile trecute devin o povara…cand nu le mai faci fata amintirilor…pentru ca vin sfidator si insista sa ti se arate si sa le acorzi deplina atentie…doar pentru a-ti rade in fata si a-ti spune ca ele sunt unice si ca nimic nu le va egala…….acele amintiri pe care tu le-ai creat…sau el…sau voi…sau noi…acele amintiri in care nu ai crezut atunci…prind acum viata si ti-o fura pe a ta…
sunt ca mii si mii de ace…suficiente pentru a sparge fiecare bula de sapun facuta cu prietenii in parc sau in bucatarie….suficiente pentru a sparge fiecare vis frumos, fiecare indrazneala de speranta sau fiecare dorinta de a trai
si te rogi sa nu se opreasca ploaia…sa nu vina soarele care se uita de sus la tine si iti cere sa fii fericit…e o responsabilitate prea mare…nu ii poti face fata, nu vrei…vrei doar sa te abandonezi acolo sub nori, unde nu te vede el…(unde nu te vede nici macar dumnezeu)…nici macar trecutul…lor…
vrei sa ploua si sa nu se apropie nimeni de tine si simti ca orice vorba scoasa de cineva ar fi asurzitoare, ar ucide tot, te-ar calca in picioare…
vrei sa ramai asa si sa iti amintesti priviri, vrei sa te doara…
sau sa zambesti, vrei sa il vezi pe el si pe el si pe el si pe ea…si poate, daca ti se permite, sa iti imaginezi cateva scenarii fericite…
sa te intrebi “cum ar fi fost daca” si sa iti raspunzi .stiind ca scenariile, oricat de pesimiste sau optimiste ar fi, nu vor face niciodata legamant cu realitatea…niciodata…si stii ca el sau el sau el sau ea….au fost…si poate tu…sau ei…sau cineva…a gresit…sau poate nu a gresit…cine va sti oare?
cand eram mica si credeam ca sunt mai mica decat eram…imi imaginam ca acel dumnezeu de care vorbeste lumea…e cel care scrie pe o foaie ce face fiecare…si la un moment dat cand ajungi sus…il iei pe el…sau pe el…sau pe ea…si te duci sa vezi rezultatul…si atunci poti sa spui “Ahaaa! tu ai gresit mai mult!” Dar iata ca nu tine nimeni scorul..
sau se amplifica…
unele se spala cu apa de ploaie…
altele devin apa de ploaie…
altele se ascund de apa si de stropi si de intunecime si nu vor decat soare si siguranta….
altele care tremura pe muzici speciale…
sau banale…
altele care se nasc si isi doresc sa guste ploaia…
si altele care vor veni…
mai des sau mai rar decat ploaia….
cand ploua si iubirile trecute devin o povara…cand nu le mai faci fata amintirilor…pentru ca vin sfidator si insista sa ti se arate si sa le acorzi deplina atentie…doar pentru a-ti rade in fata si a-ti spune ca ele sunt unice si ca nimic nu le va egala…….acele amintiri pe care tu le-ai creat…sau el…sau voi…sau noi…acele amintiri in care nu ai crezut atunci…prind acum viata si ti-o fura pe a ta…
sunt ca mii si mii de ace…suficiente pentru a sparge fiecare bula de sapun facuta cu prietenii in parc sau in bucatarie….suficiente pentru a sparge fiecare vis frumos, fiecare indrazneala de speranta sau fiecare dorinta de a trai
si te rogi sa nu se opreasca ploaia…sa nu vina soarele care se uita de sus la tine si iti cere sa fii fericit…e o responsabilitate prea mare…nu ii poti face fata, nu vrei…vrei doar sa te abandonezi acolo sub nori, unde nu te vede el…(unde nu te vede nici macar dumnezeu)…nici macar trecutul…lor…
vrei sa ploua si sa nu se apropie nimeni de tine si simti ca orice vorba scoasa de cineva ar fi asurzitoare, ar ucide tot, te-ar calca in picioare…
vrei sa ramai asa si sa iti amintesti priviri, vrei sa te doara…
sau sa zambesti, vrei sa il vezi pe el si pe el si pe el si pe ea…si poate, daca ti se permite, sa iti imaginezi cateva scenarii fericite…
sa te intrebi “cum ar fi fost daca” si sa iti raspunzi .stiind ca scenariile, oricat de pesimiste sau optimiste ar fi, nu vor face niciodata legamant cu realitatea…niciodata…si stii ca el sau el sau el sau ea….au fost…si poate tu…sau ei…sau cineva…a gresit…sau poate nu a gresit…cine va sti oare?
cand eram mica si credeam ca sunt mai mica decat eram…imi imaginam ca acel dumnezeu de care vorbeste lumea…e cel care scrie pe o foaie ce face fiecare…si la un moment dat cand ajungi sus…il iei pe el…sau pe el…sau pe ea…si te duci sa vezi rezultatul…si atunci poti sa spui “Ahaaa! tu ai gresit mai mult!” Dar iata ca nu tine nimeni scorul..
This is your new blog post. Click here and start typing, or drag in elements from the top bar.
